The World Through My Lens

Migraţia

2010-12-21T12:17:00.000+02:00

Migrăm AICI

O cană cu ceai

2010-11-11T22:33:00.003+02:00

De când stau la computer, acum vreo oră, continui să strănut. Nu e vreo anomalie. Ştiţi voi despre anomalii de acest fel?
Aveam în clasă o colegă S., care începea să sughiţe cu o lecţie înainte de lucrarie, die lucrarea anunţată sau nu. De obicei se întâmpla înainte de matematică. Acum, orice sughiţare îmi aminteşte de test, şi orice sughiţare, dacă decodoficată spune "Chiuleşte de la ore!
Mi s-a întâmplat şi mie când eram la liceu. Nu m-am pregătit de istorie. Când profu numea pe cei care vor răspunde am început să sughiţ. Când şi-a dat seama profu cănu voi fi în stare să povestesc tema şi să răspund la întrebările lui, mi-a dat o foaie şi a spus să răspund la întrebări în scris. Se vede că nu am învăâat lecţia despre sughiţare.

Acum, fac concluzii. Dacă strănut, rezultă Vine Răceala! Dacă vine, nu am cum fugi de ea. Am o soluţie - Căni de ceai!

Aceasta este cana mea de ceai sau cafea, recent şi ciocolată fierbinte de culoarea sângelui, luată în fiecare dimineaţă lângă fereastra bucătăriei din mansarda, care mă găzduieşte.
Mi-aş dori şi un view mai provocator, care te motivează la lecuire. Câmpia Siretului e prea monotonă pentruu a "lecui". Mă voi consola cu o cană de ceai.

În gară

2010-11-03T11:54:00.002+02:00

Mă aflu deja a doua săptămână în proces de a mă urca în vreun transport şi a pleca unde trebuie să plec. Bagaje nu am, am doar ceea ce pot îmbrăca. Toate lucrurile mele sunt în noua mea casă. Aceeaşi soartă are şi organizer-ul meu, şi cremele şi oja, absolut totul!
Credeam că rămân în Romania maxim o săptămână. Trebuie să introduc un nou tip de calendar - Calendarul autorităţilor române.
Am rămas la sat. Nu credeam că voi sta la sat aşa de mult. Nu sunt obişnuită cu liniştea de aici, deşi prefer dimineţile fără discuţii, doar cu o cană de ceai sau cafea (după dispozţie) şi urmărirea lumii de peste fereastră. Utlima e super - e cel mai plăcut să o faci la sat. Am mai găsit un avantaj. Pot să mă ocup de traduceri.
Am revenit la goblenuri. Când credeam că mă părăseşte mintea, mi-am procurat o ocupaţie. Când mă uit la schemă, îmi amintesc de Cristina G., care la şcoală întotdeauna era ocupată sau de goblen, sau de o carte. (Mi-e dor de şcoală!)
Mi-e dor de orice şcoală. Vreau să învăţ!

La nuntă, am fost întrebată cine va fi responsabil pentru mâncare în familie, am spus ferm că soţul. Nu am greşit! Această ocupaţie nu se prea lipeşte de mine. O fac ocazional, când vreau să fac ceva special, însă din moment ce devine o rutină, mai bine spăl vesela!

Nu ştiu de ce să mă mai ţin să nu intru în panică de atâta aşteptare.
Mai aştep... să vină trenul.

/nu inserez nicio fotografie, nici aparatul de fotografiat nu îl am cu mine/

despre Vacanţe

2010-10-09T16:32:00.003+03:00

Vacanţele aduc o relaxare după multă trudă şi chin. Somnul ia locul întâi la ordinea zilei. Vacanţele aduc şi lucru: traduceri, plimbări şi conflicte.

Unele te mai "trimit" şi pe la medici, mă bucur că şi te "scot" de acolo cu succes.

Vacanţele unora vin în rochie albă şi cu mirele la braţ.

Ambasada SUA poate scurta vacanţele din cauză că le pari prea tânăr pentru VISA lor.

Mai rar, vacanţele aduc un job bun. (Nouă* ne-au adus)
Bagajele, însă nu se opresc a fi făcute şi desfăcute - pentru călătorii şi pentru maşina de spălat.

Ador Vacanţele!

* aici are sensul de "eu şi soţul"

proces creativ...

2010-05-30T21:37:00.002+03:00

Sunt în perioada de dureri de cap, stare cam enervată, cu crize care mai de care... nu e perioada menstruală, ci cea de examene (de STAT).
Examenele estea de stat la masa de lucru, în faţa laptopu-lui, sub dânsul, lângă dânsul, pe facebook, pe google, blogosfera, chiar şi în vid nu îmi aduc nici o satisfacţie ca celea din sesiunile obişnuite.
Subiectele sunt bine cunoscute, învăţate trei ani la rând, discutate şi rediscutate, dar îmi pare că mai este ceva neclar.

Încă nu am ajuns să înţeleg ce anume se încearcă a se măsura cu nota cunoştinţele, capacităţile, abilităţile, vederea (în momentul copierii) - oare nu a fost de ajuns tot efortul depus în sesiunile precedente?

în Mai

2010-05-16T20:25:00.005+03:00

În mai m-am născut! De asemenea luna mai este una deosebită prin faptul că se termină examenele, semestrul. În mai aştept relaxare şi odihnă.
Această lună de mai este deosebită şi prin faptul că lista mea de preferinţe s-a schimbat!

În Mai-ul acesta:

- îmi plac merele
- îmi place ploaia
- îmi place satul
- îmi place cafeaua
- îmi place Videojug
- îmi plac cărţile de pe raft
- îmi place "Doctor Zhivago"
- îmi plac cerceii

toate într-o deosebită manieră, ca în mai.

Ce îţi place ţie în mai?

Sondaj

2010-04-28T18:23:00.002+03:00

Participaţi la sondajul de mai jos... Cine trebuie să răspundă pentru reabilitarea socială a orfanilor?

ViktoriaF

2010-04-20T17:36:00.002+03:00

Ce te aşteaptă dacă Vrei să te căsătoreşti, vei afla aici

Imaginea în percepţie

2010-04-14T15:38:00.002+03:00

Despre puterea imaginilor ni s-a vorbit mii de ori la orele de comunicare. Ador acest subiect! De câte ori încercam să contrazic vorbitorul ca şi cum TV-unea şi imaginile au efect doar asupra oamenilor fără o poziţie fermă, am şi uitat. În acest video, Johnatan Klein vorbeşte despre efectul pe care imaginea îl are asupra oamenilor, şi ce schimbări au provocat anumite foto-lucrări.

Johnatan Klein este cordonatorul executiv al Getty Images - agenţie foto.

"Images have provoked reactions in people, and those reactions have caused change to happen."
Jonathan Klein

(Imaginile au provocat reacţii în oameni, şi aceste reacţii au cauzat schimbări)

Inspiraţie

2010-04-06T20:32:00.003+03:00

Am scris nenumărate rezumate, referate, lucrări, seminare... iar blog-ul e gol. Poimâine îmi schimb identitatea (daţi-mă în căutare). Secretul aflaţi în curând.
Chiar dighizarea în cauză m-a inspirat la... un nou hobby (să-i zic aşa).
Fă un click aici să vezi.

Mă simt că trădez Google-ul, dar sper să-mi treacă.

Mom

2010-02-22T20:47:00.001+02:00

Mom
Originally uploaded by ViktoriaF

Demonstrează că citeşti!

2010-01-23T17:23:00.002+02:00

Evident nu voi organiza un concurs ca să verific dacă civilizaţia WWW citeşte.

Sper că voi provoca pe cei care aţi click-uit pe link.
Obişnuiam să o fac mai des când eram o copilă, deşi o fac şi acum, drept că nu atât de des. Deschideam o carte, luată la întâmplare şi căutam o anumită pagină, un anumit rând, să văd ce mă aşteaptă azi...

Vă propun în comentariile voastre să postaţi acel text, pe care îl găsiţi scris în pagina 185, în rândul 14 de sus, în cartea care este cel mai aproape la momentul dat de Dvs.

Delight!

2010-01-08T14:31:00.003+02:00

Nu pot găsi un alt cuvânt care să-mi poată descrie starea mai relevant, decât acesta. I'm Delighted!!!

De obicei când lucrez la computer, obişnuiesc să plasez în fundal şi nişte adiere muzicală. Câteva GB de muzică pe care le am nu mă pot împlini din acest punct de vedere.

Classic FM e unic soluţie. Problema este că acest postfm nu e dipsonibil în afara Marii Britanii. Mi s-a interzis să îl folosesc ... cândva.

Astăzi, am mai încercat o dată să-l accesez, şi vola - îl savurez acum!!!

Acum simt ce îmi lipsea atât timp... Enjoy!

2009

2009-12-31T23:30:00.004+02:00

Salut! De foarte mult timp nu am trecut pe aici, şi nici chiar nu te-am deshis, îmi pare rău...

Rămân 15 de minute până când se vor auzi focurile de artificii afară. Iar eu stau cu răceala în pat. Fiecare serbare a noului an trebuie să fie de fiecare dată deosebită, şi eu nu întârzii să o şi fac aşa.

Ca să fac, totuşi o balanţă a anului care e în scurgere:

... am făcut cunoştinţă cu părinţii lui
... am ridicat Suhardul Mic - 1352m
... am finisat anul II comunicare şi anul I asistenţă socială
... am trecut nebuna Şaua cu Lac 2100m
... am urcat Ineuţul 2222m, nu am rezistat până la Ineu
... am ajuns şi pe la mare
... m-am transferat la CTP
... am început să predau engleză
... mi s-a întors un prieten
... m-am îmbolnăvit de sărbători

Am mai iubit şi iubesc, am mai urât, dar sper să mă dezvăăţ, şi multe alte s-au mai întâmplat...

Sper 2010 să fie şi mai bogat în evenimente cât mai diverse şi colorate, ca şi noul tablou care e deja atârnat pe perete.

Sărbători fericite!!!

Hotărâre CEDO

2009-09-26T19:06:00.003+03:00

Clubul de presă CIJ. Restaurant în Chişinău. 16.00, joi. Mi-e foame, mor de somn, Surdu se scuză... Salvaţi TRM-ul. O jurnalistă fotografiază cu 2.0 paharul pe jumătate gol cu bere.
Conferinţă sau Odihnă???
Există internet, merci băieţii de la Privesc.EU

Planificare

2009-09-06T16:56:00.005+03:00

Din momentul postării ultimului post am fost ocupată de o temă pentru acasă (prima din acest an).
Este vorba despre Planificarea Timpului. Nu am cronometrat timpul să văd cât îmi va lua o jumă de sarcină, dar am simţit că nu a fost chiar atât de repede ca de obicei... poate îmbătrânesc? =)

Planificarea de care vorbesc trebuie să includă obiectele şi timpul acordat fiecăruia timp de o lună. Deci până la 1 0ctombre mi-am planificat tot timpul, atât pentru obiecte cât şi pentru timpul liber. Cel din urmă lipsind din grafic, în genere. Pe 1 ocomtbrie trebuie să scriu un raport în care urmează să menţionez cât mi-a reuşit să fac din cele planificate.
Nu fac preveziuni, dar simt că nu voi avea timp nici pentru facebook, flickr, nu mai vorbesc de fotografie, lumânări, plimbări mult iubite, nici de cărţile ce mi le-am încărcat în telefon pentru a le citi mai uşor. Planurile personale nu au încăput în planificarea dactilografiată - am înţeles că 24 de ore, adica cele 17-18 fără de somn, nu sunt îndeajuns, pentru mine. Anul precedent de învăţământ am simţit acelaşi lucru.
Cum să le reuşesc pe toate???

Un nou an de învăţământ.

2009-09-06T14:17:00.002+03:00

Trecuse o săptămână de la startul ultim-penutlimului an studenţesc. ULIM şi CTP e în plină forţă, care în colectarea banilor pentru contract, care pentru instruirea studenţilor în metodologia cercetării.
CTP din prima zi m-ă miră cu planificarea sa. ULIM şi orice altă instituţie trebuie să se înveţe de la ei. Dacă întrebi pe careva care sunt standardele unei lucrări de licenţă - răspunsul va fi relativ, general şi superficial. Întrebaţi şi pe cei care au finisat în 2009 universitatea, după ce standarde au lucrat şi veţi primi acelaşi răspuns.

Sunt entuziasmată de ambele începuturi. Mă bucur că ajungând în anul III la ULIM voi avea doar obiecte de specialitate, şi doar profesori competenţi!!! Mă îngrijorează un pic încărcarea programei la CTP, cărei sper să fac faţă. Cred că voi reuşi, pentru că, după cum am menţionat mai sus, ei sunt bine-structuraţi în toate.

Plecări - Sosiri? PLECĂRI

2009-08-18T21:03:00.004+03:00

Din nou drumurile mele mă duc undeva. De data aceasta plec în România pentru un hike în Munţii Rodnei. Cred că am menţionat despre această călătorie prin posturile mai vechi, dar la moment nu îmi amintesc, nici nu caut... gândul îmi e preocupat de ziua de mâine. Mâine pornim 5 din Chişinău, însă toţi 8 din cei 12 care s-au înscris din start pe listă, vom porni vineri cu trenul spre poalele munţilor.
Sunt entuziasmată de ceea ce urmează a mi se întâmpla, dar nu atât de mult cum eram la începutul verii.
Din păcate sunt foarte multe fenomene de care depindem în planurile noastre. Nimeni nu putea asigura o sămptămână liberă pentru călătorii pentru toţi 12, nimeni nu a putut preveni haosul cu echipamentul, nimeni nu poate inhiba sentimentele de "EU" din fiecare din noi. Atitudinea e tot ce mişcă. Sper ca până mâine toate conflictele din eu-ul meu se vor potoli şi ne vom bucura toţi de planul (visul) care mai are puţin şi se împlineşte.

Shoe Madness

2009-08-07T13:32:00.001+03:00

1 august 2009

2009-08-01T16:30:00.003+03:00

Alegerile au rămas în urmă, nu şi dezbaterile pe temele politice. Ce ne interesează acum e coaliţiile... OSCE-ul e de o părere relativă, ce nu ar spune presa "imparţială", cu toate că ziua de 29 iulie a trecut destul de calm, fără MARI întâmplări şi conflicte, electorala însăşi, nu i-a mulţumit pe observatori.
Drepturile omului, în special al celui cu dizabilităţi au fost încălcate, ne creîndu-se condiţii pentru această categorie de oameni. CEC ar trebui să verifice fiecare secţie de votare şi să creeze condiţii egale pentru toţi. Cum poate fi aleasă o clădire în calitate de secţie de votare, dacă pentru a ajunge la uşa acesteia trebuie să urci peste 30 de trepte, nu mai vorbesc de acele secţii de votare care sunt situate la etaj.
Astfel, personal ştiu cazuri, când persoanele nu au putut să participe la votare, pentru că nu aveau condiţii, iar urna mobilă era deja "pe roţi".

După câteva zile agitate şi pline în acelaşi timp, acum mă simt plictisită total. Mai am câteva sarcini de îndeplinit, dar nu stăzi...

18 iulie 2009

2009-07-18T18:19:00.002+03:00

De parcă am crescut din ale surf-ului. Stau ceva timp pe aceeaşi pagină internet, şi ce? Venită din mission-ul de care am menţionat la începutul lunii mă simt nouă.
Up-urile şi down-urile pe care le-am experimentat mă cioplesc.

Am început să citesc de Albert Speer "În umbra lui Hitler". Nu sunt mulţumită de începutul cărţii, dar sper să fiu interesată de plot.

Aştept Utorrentul să pască mai repede, că tare mi-e sete de ceva bun, de tipul Into the Wild.

Azi am găsit câteva panorame făcute pe vârfurile Rodnei... încă puţin, ajung şi tălpuliţele mele acolo.

OSCE-iştii m-au testat de-a binelea astăzi.

Am ajuns să fiu într-atât de împrăştiată... influenţată de Speer.

Mă pregătesc de Mission Trip

2009-07-02T18:54:00.002+03:00

Mâine plec cu o echipă de mesionari. Mi-am pregătit bagajele...
Echipa care vine în anul acesta este foarte mică, în comparaţie cu ceea ce am văzut. Sper că aceasta nu va fi o piedică în lucrarea pe care o vor (vom) face.

Ard de nerăbdare să îi revăd pe cei din anul trecut.

Revin în 10 zile...

„Zilele de libertate a presei”

2009-05-22T13:15:00.004+03:00

Centrul Independent de Jurnalism este în plina desfăşurare a acţiunii „Zilele de libertate a presei”, chiar şi ULIM - ul este pentru „eliberarea” presei!

Aflaţi acum că administraţia ULIM a anunţat în cadrul unei şedinţe ordinare că este planificată închiderea facultăţii de Jurnalism şi Comunicare Publică. Deşi această declaraţie nu este vorbită prima dată, ba chiar, cadrul profesoral este recomandat să-şi caute un nou loc de muncă de câţiva ani la rând, ştirea dată apasă tot mai mult asupra studenţilor JCP.

La plecarea fostei decan, Ala Mândâcanu, facultatea a fost transformată într-o ramură a facultăţii de Limbi străine. Orice încercare a studenţilor, în special celor de la anul III, de a convinge conducerea universităţii că decan al FJCP trebuie să fie o persoană din domeniu, s-a soldat cu înrăutăţirea relaţiilor cu Ion Manoli, prezentul decan Facultăţii de limbi străine şi ştiinţe ale comunicării. Nu pot spune că erau bune din start, dar acum uşa, pentru un student la JCP oricât de mult nu ar bate el în ea, foarte greu se deschide. Nu te poţi adresa la decanat la ora 11 – nu se primesc la audienţă studenţii; la ora 12 – pauza de masă, care durează până la 13.00, uneori la 14.00 decanatul tot la masă se află; în caz că te adresezi mai târziu, eşti… să mă exprim corect… certat, pentru faptul că nu eşti la ore.

Am cerut revizuirea deciziei de a comasa grupele de Jurnalism cu cele de Comunicare Publică. Ne-a reuşit! Păcat că programele nu diferă atât de mult… Fiind la Comunicare Publică, în domeniu studiez publicitate şi RP printr-un singur obiect , negociere, puţină etică, celelalte 4 obiecte sunt un pur jurnalism. Nu-mi face rău, de loc…

Avem o garanţie prin Legea Învăţământului că vom finisa studiile de licenţă şi vom obţine diplomele mult aşteptate. M-a lăsat confuză ceea ce am văzut pe pagina ULIM, rubrica Admitere 2009: în lista specialităţilor la care se va face admiterea sunt jurnalismul, ştiinţe ale comunicării şi activitate editorială, ultima fiind exclusă din program câţiva ani în urmă… Ce se întâmplă, doctore?

Marţi am fost întrebată de un absolvent USM de programele de master la ULIM. A fost curios să afle mai multe despre atmosfera universitară, eficacitatea programelor, relaţia profesor (decan)- student… I-am zâmbit. ULIM- ul educă optimism…

Playing For Change

2009-05-12T11:59:00.003+03:00

Proiectul Plaing for Change, a fost lansat 4 ani în urmă, în California, SUA. Toţi cei care participă la acest proiect, şi anume muzicienii şi soliştii, nu s-au întâlnit niciodată, dar au înregistrat 2 albume, şi au realizat şi câteva video clipuri. Mark Johnson, cel ce a creat această "mişcare", a avut în plan să facă posibil ca omenirea să se poată uni... prin muzică. Muzica este considerată de a avea puterea de apropia oamenii. Acum planul său este o realitate, de ce nu şi un exemplu al posibilului.
Membrii proiectului, recent au hotărât să organizeze concerte de caritate. Banii adunaţi la aceste concerte sunt alocate pentru construcţia şcolilor de muzică în comunităţile care, după cum se exprimă organizatorii, "au nevoie de inspiraţie şi speranţă".

Marile puteri ar fi putut să se insipire cum fără cheltuieli mari de bani, e reală Schimbarea.

1. Cel mai tare mă impresionează acest cântec.

2.

3.

Gripa atacă, iar noi…

2009-05-06T11:29:00.004+03:00

Conform Reuters, World Health Organisation este organizaţia care a început livrarea medicamentelor de tratare a gripei porcine către 72 de ţări nevoiaşe. Keiji Fukuda, liderul departamentului WHO pentru gripă a anunţat că pe 5 mai departamentul WHO a fost raportat de 450 de cazuri de gripă porcină.

Din lista ţărilor care primesc medicamente respective fac parte Mexic, Afganistan, Angola, Bhutan,Bolivia, Haiti, Pakistan, Sri Lanka, Uganda, Zimbabwe, Moldova, şi altele.

Până acum au fost înregistrate 1490 de cazuri de contaminare dintre care 30 cazuri de deces, provocate de epidemia gripei porcine. Dintre care 822 contaminări şi 29 decese doar în Mexic; SUA – 403 contaminări şi 1 caz de deces; Canada 140 de contaminări; Spania 57; Britania 27; Germania 9; Noua Zeelandă 6; Italia 5; Israel şi Franța 4; Coreea şi El Salvador 2; câte un caz înregistrat în Austria, Hong Kong, Costa Rica, Columbia, Danemarca, Irlanda, Norvegia, Portugalia şi Elveţia. Majoritatea persoanelor contaminate sunt adolescenţi, care au călătorit în Mexic. Keiji Fukuda A menţionat că se observă o tendinţă de contaminare primordial printre tineri, după care virusul este transmis persoanelor mai în vârstă. Fukundu presupune că aceştia, ar avea o oarecare protecţie imună faţă de virus.

În lista ţărilor care primeşte acest ajutor apare şi Moldova. Deşi nu a fost mediatizat nici un caz de gripă porcină la moldoveni, dacă a fost, Moldova apare în mediile occidentale şi în legătură cu acest subiect. Primim ajutor deoarece suntem un stat care nu poate face faţă necesităţilor sanitaro-medicale, sau totuşi este ceva la mijloc?

Cine va fi următorul Preşedinte?

2009-05-04T21:39:00.003+03:00

Mâine, 5 mai 2009, întreaga Republică, şi nu doar, se va trezi în aşteptarea verdictului. Cine va fi următorul Preşedinte urmează să aleagă parlamentarii! Majoritatea urbană şi-a pus speranţa în capacitatea opoziţiei de a lua decizii. Cum ea (opoziţia) vede această decizie?
Declaraţiile lui Urecheanu că toţi membrii fracţiunii vor părăsi "sala parlamentului" (Palatul Republicii, până ce finisează reparaţiile în clădirea parlamentului), delcaraţiile lui V. Filat despre încercările de a provoca alegeri repetate, şi confuzia în care se află vice-ăreşedintelui PL, nu insuflă o siguranţă.
Sunt absolut Pentru o opoziţie activ implicată în cele ale statului, dar sunt Contra unei implicări oarbe. Decizia le aparţine lor, de a vota sau a protesta. Păcat că rezultatul se va răsfrânge asupra celor, care nu păşesc pragul Guvernului sau Parlamentului.

Să admitem că mâine opoziţia boicotează votarea preşedintelui. Părerea mea e că la alegerile repetate PCRM va obţine mai multe voturi, decât la alegerile din 5 aprilie, ca urmare opoziţia va pierde locurile pe care le are azi.

Dvs ce credeţi referitor la acest subiect?

Curs sau plagiat?

2009-05-04T09:51:00.003+03:00

Pot să spun că am deja experienţă în ale "învăţatului la universitate". Deşi se numesc studii superioare şi fiecare rector universitar se bate cu pumnul în piept, precum că anume instituţia pe care o reprezintă ar oferi cele mai calitative studii, în fiecare zi îmi tot pun întrebarea De unde, Dle?

Ca şi orice student(ă) normal(ă), atunci când mă pregătesc de seminar, încep cu un simplu search în google. La fel ca şi ieri. Şi ce credeţi că am găsit? Întregul curs la obiectul pentru care mă pregăteam, doar cu o mică excepţie. Cu toate că textul era cuvânt în cuvânt acel pe care ni-l dictează profu' la prelegeri, aici el era semnat cu alt nume, nume al unui profesor din Romania. Ce coincidenţă!!! Profesorul meu a fost elevul autorului cursului!

Cum să mai ai interes faţă de studii, lecţii, profesori, drumul cel lung şi înghesuit în transportul public...

Mă bucur că sunt şi excepţii. Cred că am fost binecuvântată de Cel de Sus să am o profesoară care adună informaţie de peste tot şi ne o prezintă într-o formă interesantă. Ştiu că nu sunt la vărsta la care ar trebui să ţin cont şi de asta, mai ales la universitate, dar de altfel, aş adormi la lecţii. Şi ce am mai observat aici. Lectorii sunt mult mai bine pregătiţi, decât doctorii în ştiinţă sau chiar decanii.
Fac două facultăţi: unul dintre decani, la ore nu vorbeşte la obiectul său, chiar consider că e lipsit de orice imaginaţie, să-i zic, pentru că afirmă că cuvintele scop şi sarcină ar fi sinonime. În afară de aceasta, tematica principală la care susţine discursuri e prăşitul la colhoz. Mă scuzaţi, Dle, dar vreau să fac studii!

Acum nu mă miră faptul că jumătate din absolvenţii universităţilor nu se pot angaja. Având asfel de Guru de-a lungul anilor universitari, chiar nu ştiu ce profesie ai putea să exerciţi, decât colhoznic şi plagiator.

What if...

2009-04-30T20:30:00.002+03:00

1.If I were a month, I would be May.
2.If I were a day of the week, I would be Friday.
3.If I were a time of day, I would be 15.15.
4.If I were a sea animal, I would be a dolphin.
5.If I were a direction, I would be the straight way.

6.If I were a virtue, I would be patience.
7.If I were a historical figure I would be Ghandi.
8.If I were a planet, I would be Saturn.
9.If I were a liquid, I would be coffee for flavor, water for freshness.
10.If I were a stone, I would be alexandrite .

11.If I were a bird, I would be a eagle.
12.If I were a flower/plant, I would be a freesia.
13.If I were a kind of weather, I would be a summer rain.
14.If I were a musical instrument, I would be a cello.
15.If I were an emotion, I would be happiness.

16.If I were a sound, I would be a the sound of a church choir in a cathedral.
17.If I were an element, I would be fire.
18.If I were a song, I would be Nessun Dorma - Puccini.
19.If I were a movie, I would be The Pianist.
20.If I were a tv-series, I would be Desperate Housewives.

21.If I were a book, I would be The Man Who Laughs - Victor Hugo.
22.If I were a fictional character, I would be Doamna T.
23.If I were a food, I would be cheese.
24.If I were a city, I would be Prague.
25.If I were a taste, I would be bittersweet.

26.If I were a scent, I would be a fresh one.
27.If I were a colour, I would be light purple.
28.If I were a fabric, I would be silk.
29.If I were a word, I would be "faith".
30.If I were a body part, I would be the lips.

31.If I were a facial expression, I would be smile.
32.If I were a subject in school, I would be Literature.
33.If I were a cartoon character, I would be Ariel.
34.If I were a shape, I would be an triangle.
35.If I were a number, I would be 9.
36.If I were a car, I would be a Volkswagen.
37If I were an item of clothing, I would be a dress.

Dear Mr. President

2009-04-30T11:14:00.002+03:00

You be You, I'll Be Me

2009-04-29T17:21:00.007+03:00

Be Victorious
Be Inventive
Be Creative
Be Tolerant
Be Otherworldly
Be Remarkable
Be Independent
Be Active

O întreaga luna de aventuri...

2009-04-27T18:44:00.009+03:00

Ceva timp de când nu am postat nimic mă obligă să spun întrega poveste printr-un post.

Primavara intotdeauna vine cu multe multe treburi, ocupatii, distractii si ... lucru. Etapa nr. 1 consta din Serviciul de interpret pentru 2 observatori OSCE/ODIHR. A fost o experienta grozavă pentru mine, nu atât pentru ei. Am observat 14 secţii de votare din Anenii Noi. Nu am fost mulţumită de rezultate, cu toate că într-adevăr nu au fost depistate încălcări MARI.

Chiar în aceea noapte/dimineaţă am mers spre Raionul Ungheni, în satul La Izvoare, în calitate de interpret, as well, pentru echipa de medici GHO (Global Health Outreach). Cum de obicei se întâmplă, nu ştiam medicul cu care trebuia să lucrez, dar am fost foarte foarte bucuroasă să-o cunosc - Dr. Janelle Martin, emergency doctor. În fiecare zi făceam vizite pe la casele bolnavilor sau bătrânilor, care nu erau în stare să se deplaseze. Pe lângă aceasta mai primeam pacienţi şi la clinică. În satul Văsieni,dacă nu greşesc, Raionul Teleneşti, ordinea de zi a fost păstrată.

Echipa GHO face călătorii de acest tip de câteva ori pe an, în cadrul cărora întreaga echipă oferă ajutor medical gratuit tuturor celor care se adresează. Ca destinaţie sunt alese sate, regiuni, unde nivelul social, medical sau sanitar sunt dezastruoase.

De această dată au fost văzuţi aproape 1000 de pacienţi.

O altă aventură, mai mult morală a fost să aflu că universitatea la care studiez nu merge prea bine cu legea nu doar în Moldova, ci şi în alte ţări, având în plan să-şi extindă afacerile. Mi-a trecut de orice specialitate, (fac 2, pentru cei care nu o ştiu), mai ales de lecţii, de profesori, de multe atitudini, a mea dispărînd in genere.
Acum sunt decisă cu ceea ce ţine de şcoală: 1-a specialitate - voi scrie teza de licenţă, 2- specialitate- ma voi transfera la o altă instituţie. Sper totul să se desfăşoare calm şi eficient.

Pentru a depăşi "depresia" în care simţeam că mă scunfund m-a ajutat Romania. În primul rând am făcut cunoştinţă cu părinţii prietenului meu, ceea ce a fost o experienţă grozavă! Am avut ocazia să ma plimb pe străzile a câtorva oraşe, de asemenea am simţit pe propria piele cum lucrează business-ul ţigănesc (spre fericirea tuturor participanţilor, conflictul a fost depăşit cu pace). În cele din urmă, dar cea mai spectaculoasă călătorie a fost la munte, Cheile Bicazului - Lacul Roşu. S-a insistat să urc un munte Suhardul Mic, pentru ce şi mulţumesc tuturor prezenţi! A fost o după amiază extraordinară şi sănătoasă!

Acest munte ne-a sugerat mai multe idei de a petrece timpul mai sănătos, deosebit şi de fiecare dată cât mai aventuros şi constructiv!

Acum sunt acasă, două zile cum m-am întors din Romania şi am ajuns să mă ating de computer... L-aş ceda pentru încă o experienţă ca în această lună de aprilie.

Răspunsurile candatului pe lista PPCD Ghenadie Vaculovschi la întrebările cititorilor

2009-02-23T19:21:00.005+02:00

Răspunsurile candidatului pe lista PPCD, Ghenadie Vaculovschi, la întrebările puse de către cititorii portalului Moldova Creştină puteţi găsi aici.

Violin in my head

2009-02-14T16:17:00.003+02:00

I wish I could comment anything here, but you just have to HEAR what it wants to say...

Din camera de gaz...

2009-01-18T01:56:00.007+02:00

Nu e normal pentru mine să stau la ora aceasta şi tot să mă întreb ce se întâmplă!
După o săptămână activă şi insistentă de lucru, având încă o săptămână înainte, poate şi mai conentrată, nu pot să adun aerul necesar...
Mă sufoc între pereţi, mă sufoc în transport, mă sufoc la volan, mă sufoc în mine însumi...

Mass-media - plictis!

Acelaşi gaz... de parcă ar fi fost toţi orbi, bre... E POLITICĂ! Rămâne Moldovei să înceapă vreun şantaj, atunci vom porni maşina timpului, atunci vom simţi pe propriile trupuri evul mediu: fără gaze, fără încălzire, lumină...

Israelul e învinuit de toate păcatele lumeşti; acţiunile Palestinei rămân în afara textului jurnalistic. Se trezesc copii lui Antonescu! Pierduţi prin sloganuri fasciste, naziste, batojocoresc şi ameninţă cultura, care după secole de asupriri, şi-a păstrat identitatea, istoria, tradiţia, limba... Ei, dragi români, evreii, se mândresc cu ceea ce au şi ceea ce sunt. Ei nu au nevoie să umple stradelele italiene sau spaniole, sau greceşti, sau ale altei ţări ca să demonstreze cuiva ce sunt!

E nevoie să ajut pe cineva acum. El, de fapt ei, se sufocă la fel ca şi mine... Ca într-o cameră de gaz...

în semn de solidaritate cu poporul israelit!

2009-01-05T22:28:00.001+02:00

Gotta Question???

2009-01-05T19:06:00.004+02:00

Mă trezesc cu întrebări, mă culc cu mulţumiri şi laude către El!

A fost demult, când întrebam cum voi fi la 20, nu, cine voi fi la 20? Mi se părea o vârstă "matură", în care decizia mea ar depăşi pe oricare alta. Acum însă mă apropii de părinţi din ce în ce mai tare!!! Heh, o spun de parcă eram departe?! Aş întreba vreun psiholog de ce îmi tot pun această întrebare...

Ştiu răspunsul! Cum poţi fi aproape de părinţii tăi, dacă eşti departe de Tatăl tău???

Cine sunt la 20? O studentă cu aspiraţii mari, de altfel nici studenţia nu ar fi dublă, deşi tot mai des mă gândesc la posibilitatea de a o tripla... Îmi aduc aminte de mine acum un an şi jumătate, cum nu stăteam locului, ci doream să fac şi una şi alta, şi mai reuşeam să fiu şi acolo şi dincolo, dar văd că mă opresc. Nu cred că rămăsese vreo inerţie care să mă mai tragă în continuare.

Am o sursă care mă motivează, mă susţine, dar nu vreau să fiu un parazit, să fiu trezită în fiece dimineaţă din cauză că de altfel aş irosi toată ziua pe un „somn sănătos”, cum obişnuiesc să-mi scuz lenea!
Până acum căutam ceva nou pentru inspiraţie, ba am găsit ceva ce ar putea materializa punctul meu de vedere, dar mai e nevoie de timp... Atunci voi putea arăta şi celorlalţi ce vede ochiul meu şi simte inima mea! Aştept.

Deci, dacă până astăzi căutam să fac ceva, acum aş fi vrut să învăţ să nu fac! Chiar şi teoria manipulării susţine că e uşor să mobilizezi masele contra ceva decât pentru ceva. Am o frică pentru greşeli! Intru în panică când greşesc. Iar atunci când greşeala mea o vede El, mi-e frică şi mai mult. Sunt sinceră cu toţi, cu mine, dar El mă vede ca pe o laşă... şi mi-e ruşine... De azi încep să învăţ să nu greşesc, să mă implic, să „alerg”, ghilimelele ar fi trebuit omise, dar ....

Sunt la vârsta la care părinţii mei s-au căsătorit! Chiar erau într-atât de maturi pentru a fi o familie?!?
La ai mei 20 ştiu că mai am să lucrez asupra mea, vreau să fiu cioplită în El, pentru ca tu să te poţi mândri cu mine! Sper să reuşim să o facem împreună, de azi înainte....

... şi-I aduc laude şi mulţumiri!

The Spirit of Christmas

2008-12-24T12:30:00.001+02:00

Ceai de tei

2008-12-22T19:36:00.005+02:00

Astăzi am văzut doi copii jucându-se, ba de-a prinselea, ba încercau să deseneze pe asfaltul ud doi tineri, ţinându-se de mâini, mergând undeva unde puteau fi doar în doi, doi bătrâni, care îşi aminteau de copii lor, stand într-o verandă, ascultând ploaia si gustând din ceaiul de tei.

2008-12-09T15:16:00.005+02:00

There is nothing like silence...
Dim the light, turn off the phone, the TV, throw away all the noises out of your head. Lit a candle, put on your music and sip sweet wine.
Sitting on the floor and warming my soul with the light of an old candle, music and wine. I feel like getting drunk of the spirit of my secrets... just breathing...

Shoot!

2008-12-04T11:39:00.001+02:00

Wrong size!

2008-12-03T20:02:00.004+02:00

It usually happens when your are smart and your teacher appreciates it…
He was reading his essay with those long pauses he can’t omit. Those sighs that were disturbing my ears were obviously caused by lack of air. I could ironically whisper you should have practiced your diction, but I am exhausted of his stupidity that he tries to look like intellect…

The idea of those words I could hardly understand, was pretty good, I appreciate personalized stories! But that sighs… TERRIBLE!!!

Finally I got the point! It was a simple prelude, not the text itself. The second part made me feel ashamed of him, of everyone in the room, of me. What could ever be alike between him and me that could make me feel ashamed?

Nothing, of course!

But I found the answer in several seconds: Would you comment on his work? Teacher asked me…
Guess what I’ve said… Nothing!!!

No matter how bad was the essay, if only those chaotic words could be called Essay, commenting works of those I can’t stand, is a taboo!
But teacher insisted on my superiority… I felt so big and the room got that tiny that I felt like in a cage. In such moments I don’t see anyone; I start drawing noisily in my notepad and counting teacher’s words. I can’t explain that, but it happens…

And now I feel small… I feel sad about that guy, I feel sad because tomorrow is my turn to read my artwork…

Între vis și realitate

2008-12-03T11:11:00.003+02:00

Între vis și realitate se află Chișinăul!
Praga e undeva acolo, spre vest, de acolo adie mirosul unui medieval încrustat pe moderna Europă. Și acolo vreau să fiu și eu...

Realitatea rămâne aici. Aici mă aflu și eu, dar dacă mă căutați, sunt acolo...

2008-12-02T16:50:00.005+02:00

Tu ai ajuns să te simți eroină și să nu obsevi pe nimeni. Păcat că nu te-ai simțit singură niciodată ca să înțelegi cum e și să prețuiești și să te mulțumești cu ceea ce ai... Ce s-a întâmplat de te poticnești de faptele tale? Visezi la o viaţă mai bună, mai bogată, mai simplă. Şi care ţi-e scopul, să petreci în cluburi, să fii un glamour nefinisat?
Atunci la ce bun mai frecventezi universitatea, la ce bun pretinzi a fi cointeresată de lume, dacă trăieşti doar în microuniversul tău?

Nu am crezut niciodată că s-ar putea cineva să-şi pună scopuri şi să nu facă nimic pentru a le împlini. Fiind între necesităţi şi dorinţe, vântul te bate spre dorinţe, pe care nici nu ţi le poţi motiva...

Unde e persoana pe care am cunoscut-o cândva? Mă simt de parcă eu aş fi fost cauza din care te duci la fund, dar te susţin, încerc să te provoc, azi chiar ţi-am spus direct că ceea ce faci nu e bine, şi nu e vina cuiva, dar a ta! Înainte să blestemi pe alţii gândeşte-te la tine, ce ai făcut tu ca să nu fie aşa cum este?

Mă ignorezi atunci când imi merge bine. Oare prietenii fac aşa?

Când nu am mers cu tine să te petrc până la staţie, nu mi-am putut imagina că te vei rătăci... mi-e dor de TINE!

Promite-mi, că atunci când te găseşti, mă telfonezi!

Îndemn la luptă!

2008-11-17T11:52:00.003+02:00

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.

Atunci când inima ta cântă,
ce-nseamnă-n luptă-un braţ înfrânt,
ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă,
când te ridici c-un steag mai sfânt ?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri
şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,
cele mai crâncene înfrângeri
sunt renunţările la vis.

Cu ce ne va pedepsi Legea "Antidiscriminare?"

2008-10-31T20:37:00.003+02:00

Deşi se crează impresia că adoptarea Legii "Antidiscriminare" nu va afecta societatea de rând, situaţia este absolut inversă. Prima asociaţie care ne apare, gândindu-ne la homosexualitate, este buchetul de boli pe care îl aduce această predispoziţie. Nu e cazul să enumerăm toate bolile sexual transmisibile, dar e important să informăm populaţia referitor la probabilitatea infectării.
Având în vedere criza demografică de astăzi, refuzul cuplurilor de a naşte copii, implementarea Legii în cauză va agrava şi mai mult statisticile. De ce aş vorbi de copii la nivel cu bolile venerice? Multe din ele duc la imposibilitatea de a mai procrea sau infectează chiar copii.
Hepatita genitală este o infecţie virală a ficatului. Virusul se găseşte în materia fecală a unei persoane şi se poate transmite când ajunge în gură. Se transmite şi prin contactul sexual, mai ales la bărbaţi care întreţin relaţii sexuale cu alţi bărbaţi. Hepatita se transmite prin naştere.
Chlamydia este o infecţie bacteriană care poate fi dobândită prin sex. Dacă o femeie cu chlamydia este lăsată gravidă, infecţia poate degenera într-o naştere prematură. Boala poate fi transmisă bebeluşului în timpul naşterii. Ea poate produce pneumonie, care poate ameninţa viaţa copilului şi care produce probleme respiratorii pe termen lung. În cazul în care aceste maladii se vor răspândi, nu vom mai putea spera la o creştere a natalităţii.

Gheorghe Muşet, doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar, om emerit, şef de catedră în cadrul Dispensarului Dermatovenerologic Republican, afirmă că în afară de bolile sus numite, va creşte semnificativ numărul infectaţilor cu HIV SIDA. Ce aduce cu ea această diagnoză ştim cu toţii. Tratamente durabile şi fără sfârşit. Încă nu a fost descoperit medicamentul care ar putea opri maladia din evoluţie, ne mai vorbind de vindecare.

Ce ar putea aduce votarea Legii Antidiscriminare?
Din punct de vedere politic - "democraţie", din punct de vedere medical - boli, din punct de vedere social - criză demografică, din punct de vedere moral - degradare.

Biblia abundă în învăţături despre curata relaţie sexuală. Ea subânţelege 2 participanţi, soţul şi soţia, de altfel de ce Dumnezeu nu a creat pentru Adam vreun Eduard?
Ce ţine de cei ce se opun cuvântului lui Dumnezeu, El anunţă pedeapsa...
"Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor". Lev. 20:13

Pilat din Pont-ul moldovenesc

2008-10-31T20:36:00.001+02:00

Zi de zi Serviciul de Salubritate "umple" afişele din Chişinău cu imaginile maidanezilor în ultimile clipe de viaţă. Un biet câine născut în stradă suferă din cauza cruzimii cetăţenilor grăbiţi la televizoare. Societatea pretinde de a fi la curent cu evenimentele din ţară, însă nu are idee de posibila legalizare a homosexualităţii şi de masacrul animalelor din stradă.

Proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării urmează să includă în noţiunea de persoane defavorizate o clasă a normalului improvizat. Homosexualii şi lesbienele se pronunţă precum că sunt lezaţi de orice drept şi ajutor atât din partea statului, cât şi din partea societăţii civile, având în acelaşi timp toate condiţiile pentru a-şi organiza adunările, petrecerile, chiar şi căsătoriile, în diverse localuri. Având susţinere din exterior, aceşti "ofensaţi" pot să-şi asigure viaţa. Însă ce pot face într-adevăr cele mai discriminate fiinţe?

Sute de câini şi pisici fără stăpâni, sau mai rău, cei abandonaţi, fără adăpost şi hrană cutreieră străzile oraşului. Neajutoraţi şi incapabili să se apere, pisicile şi maidanezii sunt bătuţi şi ucişi, chiar şi de minori. Şoferii văzând o pisică deja lovită de vreun automobil nu se încumetă să-i ocolească trupul, dar mai trec o dată peste ea, "nu-i nimic, spăl roţile...", şi în acelaşi timp sunt indiferenţi faţă de homosexuali.

Nu credeţi că legislaţia trebuie să fie bazată pe valori şi nu imoralitate? Cine trebuie să ceară Guvernului să includă în lista posibililor victime ale discriminării animalele şi să excludă perverşii? Dacă societatea este predispusă să se "spele pe mâini", e nevoie să oprim apa de la robinet!

Informare, educaţie, manipulare...

2008-10-18T22:29:00.008+03:00

Credem că ceea ce trăim noi astăzi este realitate. Ne trezim, mâncăm, mergem la serviciu, universitate, comunicăm, călătorim, venim acasă aprindem televizorul, luăm ziarul sau deschidem pagina web şi ne informăm. Şi suntem siguri că informarea este principala funcţie a mass-media si uităm de încă un specific al acestuia.

Întrebaţi pe oricare dacă este uşor manipulat… răspunsul va fi „Nu”, nu-i aşa? Evident! Atunci cine e mai puternic Schwartzneger sau Stalone?

Lumea de astăzi, neacceptând propriile greşeli, încearcă să se îndreptăţească prin adevăruri dubioase.

Ştefan cel Mare a fost nepotul cel iubit al lui Vlad Ţepeş? Atunci de ce în războaiele cu turcii, Ştefan nu primea ajutor din partea unchiului? Dacă aceşti doi Voievozi erau din acelaşi neam şi popoarele de sub conducerea lor erau de „acelaşi neam”, de ce nu s-a produs unirea?

În 1812 ruşii au venit, şi aşa, pur şi simplu au luat Basarabia şi au creat o gubernie? În 1812 Moldova a cerut Rusiei protectorat în conflictul cu Imperiul Otoman, iar în schimb Rusia ar primi Basarabia. Totul a fost doar un târg, care a rezultat în ură dintre partea românească şi ceilalţi dintre Prut şi Nistru. Din fericire în 1918 deja României i s-a oferit şansa să protejeze Basarabia, însă in 1940 nici un frate nu a încercat să apere bucata aceasta de pământ. Şi Mareşalul Antonescu nu a emis nici un decret în scopul menţinerii integrităţii statale, şi acum este proclamat erou naţional în orice manual de istorie, admit, nu din spaţiul basarabean; şi de orice profesor de istorie, care în 1989 se îmbulzea în Piaţa Marei Adunări Naţionale, mânat de cei care astăzi sunt în goană după portofoliile în parlament şi alţi care se mai plimbă periodic prin holurile spitalelor de nebuni; şi pe orice forum de pe web, unde un user cu nume evreiesc este batjocorit şi înjurat, avându-se în vedere principiile europene de toleranţă, după care se conduc fraţii noştri europenizaţi.

De ce este numaidecât să se decidă direcţia în care trebuie să se îndrepte Moldova de astăzi? Oare independenţa nu înseamnă independenţă? Ce e la est? Aceeaşi gubernie a unui stat ce aleargă între democraţie şi absolutism? Sau e mai bine cu fraţii noştri, care nu mai au încotro, decât să mai repete experienţa precedentă?

Să ne întoarcem spre media pentru a găsi un răspuns potrivit. Pe 9 mai 2008, Chişinăul a uitat de sângele vărsat în anii 40, el a decis să uite de istoria sa, şi să accepte o nouă sărbătoare, încă una în calendarul şi aşa plin de lenevie şi huleai, Ziua Uniunii Europene. Cu ce a influenţat Moldova, ziua aceea din 1992? Evident este faptul că acum fiecare tinde spre Uniunea Europeană şi din această cauză este pustiit urbanul din Republică, hai, băieţi să le mulţumim pentru aceasta! Să fie această zi şi un semn de mulţumire pentru că ai noştri, plecaţi acolo îşi abandonează copiii. Aţi văzut voi vreodată ochii unui copil care-şi aşteaptă mama să vină de acolo? Ne pare totul atât de acceptabil…

„ …care e problema dacă mama mea sau mama ta va pleca de aici, nu se ştie dacă va lucra bonă, cum scrie în anunţ, nu contează dacă va şterge fundul unei babe milionare… Nu e de ajuns că mi-a dat viaţă şi m-a crescut, trebuie să-mi trimită bani, şi haine şi telefoane mobile din seria must have, ca să pot să umblu fudulă prin universitate, să le folosesc în timpul orelor, ca toţi să mă audă cât sunt de crutaia cu aşa telefon. Iar luna viitoare, când îmi voi cumpăra permisul de conducere, voi spune mamei să-mi mai cumpere şi un BMW… Nu va mai conta că nu mai ţin minte a scrie şi abia mai pot citi, eu voi ajunge director la piv-zavod, şi iaca asta va fi viaţă…”

Asta e ceea ce ne insuflă Europa…

Nu am nimic împotriva Europei, chiar de loc. Îmi place uneori să-mi imaginez că mă plimb pe străzile pavate cu piatră din Praga. Ador Cehia, nu am fost niciodată acolo, dar am văzut la televizor, şi în reviste am citit, şi pe Google am căutat – e superb, medieval încrustat cu modern, cu miros de cafea dintr-o terasă a unei cafenele în vintage.
Ce e Cehia în comparaţie cu Statele Unite ale Americii? Aşa e! Azi îmi iau buletinul, câteva sute de dolari şi voi merge direct spre un oficiu pe care scrie Work&Travel, Work- ceva mai mărunt şi Travel cu macro! Nu contează că work va fi foarte mult şi travel poate chiar de loc, dar cel puţin voi ajunge să văd America! Lumea cea nouă, unde totul e posibil, şi masacrul indienilor, şi ghetouri, şi preşedinte cu IQ aproape nul…

Şi azi am accesat o pagină web, şi acolo am mai găsit o direcţie în care trebuie să ne îndreptăm. La vot! Încă nu a început campania electorală, dar toate afişele abundă de propagandă politică. Un tricolor de loc patriotic flutură în capul meu. Roşu pentru salarii de peste 300 dolari SUA pentru profesori, care deja de 8 ani îşi tot strâng centurile, visând la coşul minim; şi tot cu roşu scris „X contra corupţiei. Despre gangster al tranziţiei care a prădat ţara”, dar în acelaşi context nici un adevăr despre adunările pe piaţa naţională şi lozinci contra „mânii ce hrăneşte”; şi între cele două „roşii” o dungă verde, ce duce spre Europa, ce trage spre Europa, ce mână spre Europa. Verde şi roşu, ce combinaţie dezgustătoare,

(Cei cu vedere normală vor trasa linia albastru-verde între cei doi X.)

psihologia o consideră o combinaţie ce derutează. Nu e de mirare. ( Chiar îmi pare uneori că specialiştii în domeniu au studiat politica moldovenească înainte de a cita sentinţa.)

Şi totuşi caut ceva nou, ceva ce nu am mai experimentat în viaţa mea. Probabil e verde! Să încercăm: voi putea uita de limba rusă în public, voi putea pomeni pe cei din 40 acasă, voi putea viziona doar posturi tv româneşti, nu mă voi mai interesa de Rusia, şi doar aşa voi ajunge legal în Europa, pe străzile acelei Cehii pe care visez să o vizitez. Doar atunci voi putea simţi patriotismul, păcat că unul informal şi colectiv… Nu! Dle Verde! Aţi greşit metoda manipulării. În direcţia spre care tindeţi e deja aşteptat „inamicul”, ba chiar cu pâine şi sare. Auzita-ţi că Uniunea Europeană roagă Rusia, ca aceasta să-i devină membru? O roagă, ea la rândul său, nu se înjoseşte pentru a obţine un loc în acel Parlament. Iar la refuzul de a permite desfăşurarea unei parade a homosexualilor, nu se întâmpla revoluţii, nu mai vorbesc de contrarevoluţii...

Am ajuns să nu ştim ce vrem cu adevărat. Deschidem ziarul pentru a ne informa, dar îl închidem cu deja idei şi opinii noi, care ferm înconjurau gândurile noastre înainte de setea de a fi informat, pardon, MANIPULAT!

Of Love

2008-10-18T18:24:00.002+03:00

Profesorul - cal de bătaie în toate timpurile de Gheroghe Ciobanu

2008-10-09T22:11:00.003+03:00

(Treptele degradării învăţământului preuniversitar din R. Moldova)

Astăzi, situaţia din învăţământ a atins punctul critic: profesorii au ieşit în stradă să-şi apere dreptul la un salariu decent, părinţii se plâng că programele de studii sunt supraîncărcate, iar elevii, în secolul internetului, nu mai au interes pentru şcoală. Totuşi, această situaţie n-a apărut din senin, există cauze concrete care au condus la degradarea învăţământului. În cele ce urmează vom încerca să ne referim la ele.

Prima eroare: „Toţi copiii sunt la fel”. Întâiul pas spre degradarea şcolii a fost introducerea concepţiei care spune că toţi copiii sunt la fel, iar dezvoltarea lor intelectuală depinde numai de învăţător. Dacă nu obţineau toţi nivelul de cunoştinţe şi educaţie prevăzut de programa de învăţământ - vinovat era profesorul. Autorii acestei teorii nu cunoşteau legile lui Mendel şi, cu atât mai mult, teorema lui Cantor, a „segmentelor introduse”. Conform acestor legi, dacă am aşeza oamenii într-un rând, la un capăt s-ar afla individul cu capacităţi limitate, la celălalt capăt - geniul, iar între cele două extreme se află o mare consecutivitate de oameni, diferiţi după gradul de capacităţi. Şcoala, familia, societatea pot dezvolta doar capacităţile native ale copilului, dar nu le pot „naşte”. Cu alte cuvinte, elevul nu poate asimila mai mult decât îi permit posibilităţile intelectuale. Din cauza egalitarismului, câţi dintre noi, profesorii, au fost învinuiţi de neprofesionalism, numai pentru că elevii slabi nu reuşeau să asimileze volumul de cunoştinţe din programele de învăţământ? Eram criticaţi că nu cunoaştem metodele de predare, că nu lucrăm independent, individual, cu părinţii ş. a. m. d. Autorii acelor strategii greşite nu recunoşteau faptul că pedagogii nu pot ,,turna” minte, educaţie în capul elevilor, ei îi pot doar ajuta, îndruma cum să obţină cunoştinţe. Dacă educaţia în familie e incorectă, şcoala puţin poate schimba în educaţia copilului. Educaţia părinţilor e mai influentă decât a şcolii, dar de instruire şi educaţie a răspuns şi răspunde numai şcoala, familia nu. De multe ori eram chemaţi de autorităţile locale să dăm explicaţii noi, nu părinţii vinovaţi de proasta educaţie a copiilor. Organele respective nu luau măsuri cu aceşti părinţi, în locul lor erau ,,bătuţi” profesorii. Aceeaşi situaţie e şi astăzi.
Iluzia studiilor medii obligatorii. Următorul pas spre degradare a fost trecerea la învăţământul mediu obligatoriu. Nici autorii acestei strategii nu cunoşteau pedagogia, fiindcă omului poţi să-i ei cu de-a sila, dar nu să-i dai. Dacă până atunci pe unii îi „duceam” în cârcă până în clasa a IX-a, acum trebuia să-i „târâim” până în clasele a X-a - a XI-a. Mulţi refuzau să vină la şcoală. Organizam grupe de pedagogi şi umblam pe la casele lor, vorbeam cu părinţii, dar efectul era nul.
Într-o zi ploioasă (numai atunci poţi găsi părinţii şi copiii împreună acasă), a pornit directorul cu un grup de profesori prin sat. A ajuns la o familie, erau toţi acasă, tata stătea întins pe divan şi privea televizorul. Feciorul, de pe cuptor, privea şi el. S-a început munca de „convingere”, cât de necesară este învăţătura, ce viitor poate avea copilul dacă nu va învăţa etc. După vreo jumătate de oră, tata îi spune feciorului: Vezi? Dacă ai să mergi la şcoală, ai să trăieşti ca ei. Dar dacă asculţi de mine, ai să trăieşti ca tata, aşa că, fă cum vrei…”. Tot mai mulţi copii ajungeau repetenţi, abandonau şcoala. Ministerul nu punea la îndoială „strategia”, dar îi critica pe profesori. Şefii direcţiilor raionale de învăţământ îi chemau la covor pe directori, aceştia, la rândul lor, pe profesori şi diriginţi. Drept rezultat, au început mistificările, ascunderea adevărului, amăgeala… Absenţele elevilor nu mai erau incluse în catalog, pentru a avea unde pune note din pod şi a-i trece clasa. Acest lucru îl cunoşteau cu toţii, dar îl treceau cu vederea. Dacă cineva încerca să-şi îndeplinească cinstit datoria era criticat la conferinţele din august… Aşa era discreditat pedagogul în faţa societăţii. Prestigiul profesiei noastre a suferit enorm, iar interesul pentru carte a scăzut. Nu avea rost să mai înveţi: oricum, profesorul era obligat să te promoveze în clasa următoare. A trebuit să treacă mult timp ca ministerul să înţeleagă că a dat cu oiştea în gard şi să treacă la învăţământul obligatoriu de 9 clase.
Cinci zile de studii în loc de şase. Foarte mult rău a făcut învăţământului preuniversitar reducerea săptămânii de studii, de la şase, la cinci zile, păstrând acelaşi volum al programei de învăţământ. Nu întâmplător părinţii se plâng că astăzi programele sunt supraîncărcate. Dacă funcţionarii de la minister ar fi puşi în situaţia elevilor, timp de un an de zile, să asculte câte şase-şapte lecţii pe zi şi să se pregătească de lecţii conform cerinţelor, ei ar înţelege la ce mă refer. Elevii, chiar cei mai buni, când văd că nu sunt în stare să facă faţă cerinţelor, pierd încrederea în sine şi nu mai continuă „chinul” învăţatului. Exact ca şi sportivul, căruia i se pun sarcini imposibil de realizat - ori iese din cursă, ori nu se prezintă la ea.
Deschiderea, cu hurta, a liceelor. Un alt pas spre degradare a fost apariţia liceelor. Trebuia mai întâi să fie creată baza tehnico-materială a liceelor - blocuri de studii, cantine, cămine, săli de clasă înzestrate cu cele necesare. Apoi, admiterea în licee să se facă prin concurs, cu examene. La noi, şcolile medii au fost transformate, cu hurta, în licee, a fost schimbată numai tăbliţa de la intrare… Din cauză că în licee vin mai mulţi cei care nu merită, iar uneori noi îi aducem cu de-a sila, ca să avem numărul necesar pentru a deschide clase liceale, majoritatea elevilor nu însuşesc programa. BAC-ul a devenit o formalitate, fiind mai mult pentru profesori, decât pentru elevi. Într-o clasă liceenii scriu lucrarea, iar în alta aceeaşi lucrare o scriu profesorii, care le transmit apoi testele rezolvate.
A devenit o modă şi „strânsul” banilor de la părinţi înainte de BAC, suma ajunge uneori la câte 1500-1800 de lei. Se adună bani şi de la elevi, la fiecare examen. Anul acesta, presa a scris despre un caz din raionul Cahul, în care un absolvent se plângea că notele la BAC sunt cumpărate şi, în acest fel, numai cei care au bani pot obţine o diplomă bună… Din păcate, aşa se întâmplă în întreaga republică. Nu numai la BAC, dar şi la examenele gimnaziale. Poţi să le vorbeşti elevilor despre echitate, cinste ş demnitate toţi cei 12 ani, dar în timp de trei ore, cât ţine un examen de BAC, sunt distruse toate aceste valori morale. Iar părinţii analizează, cu nume şi cifre concrete, pe la petreceri, în autobuze - cine şi cât a dat pentru o notă bună la examene. Mai mare ruşine nu se poate! Comparaţi notele de la examene cu cele obţinute de elevi în clasele superioare la aceleaşi obiecte. Veţi vedea cât de mare e diferenţa. În 2007 am avut un contigent foarte slab de elevi în clasa a XI-a. I-am întrebat cum vor susţine examenele dacă nu cunosc materia de studiu. Un elev îmi zice: ,,Puneţi-ne câte un „cinci”, ca să ajungem la examene, mai departe o să ne descurcăm. Spre surprinderea mea, toţi au obţinut note foarte bune. De ce se întâmplă astfel? Pentru că, la sfârşitul fiecărui an de învăţământ, ministerul totalizează rezultatele examenelor şi „aranjează” raioanele într-un top, după punctajul acumulat de absolvenţi. Evident, nimeni nu vrea să fie pe ultimul loc. Apoi, notele excelente la BAC îi pot asigura pe absolvenţi cu locuri în universităţi. În concluzie, 12 ani poţi să nu înveţi nimic, dar, dacă ajungi la examene, le cumperi şi eşti student.
Culmea culmilor: cele mai mici salarii le primesc profesorii. O tactică greşită a fost de a-i considera pe pedagogi ca făcând parte din sfera neproductivă. Această concepţie putea s-o formuleze numai nişte agramaţi, pentru că „produsul” care iese din mâinile pedagogului este cel mai important - noi făurim calităţile umane, pregătim ingineri, medici, miniştri, preşedinţi de ţară, muncitori de diferite profesii. Producem tot ce e mai scump, dar suntem remuneraţi cel mai prost. În consecinţă, mulţi profesori s-au reprofilat, iar alţii au abandonat şcoala pentru totdeauna. Numai din Grimăncăuţi au plecat, în ultimul timp, zece profesori, şase dintre ei având un stagiu de muncă de la trei la şase ani. Pentru a supravieţui, suntem nevoiţi să creştem porci, vaci, să lucrăm cote de pământ. Am văzut învăţători care muncesc prin sat cu ziua. Numai din salariu nu poţi trăi, dar să-ţi mai formezi o familie, să creşti copii, să-ţi construieşti o casă… Nici cele 30 de mii de lei nu-i ademenesc pe tinerii profesori să vină la ţară, nici plata contractelor de studii de către primării n-a rezolvat problema cadrelor. La început sunt atraşi, dar când vin şi văd situaţia reală - părăsesc domeniul. Din cei 31 de copii ai profesorilor din liceul nostru, cinci au urmat pedagogia, dar numai trei continuă să lucreze în acest domeniu. Dacă această profesie ar fi fost apreciată de stat, ar fi îmbrăţişat-o mai mulţi. Cei doi copii ai mei mi-au spus deschis că nu vor să fie robi ca părinţii lor. Ei au văzut chinul nostru, cum controlam caiete, făceam planuri, munceam din noapte în noapte pentru un salariu de nimic. Nu-şi doresc o astfel de soartă. După 45 de ani de muncă, dintre care 28 în calitate de director, am ieşit la pensie cu 307 lei, alţii cu şi mai puţin. Funcţionarii publici ies la pensie cu câte 1500-2500 de lei, dar noi primim… o indemnizaţie de şomer!
În concluzie. Auzim în fiecare an, la conferinţele din august, declaraţiile demnitarilor precum că „Şcoala este baza societăţii”. Dar aceiaşi demnitari uită că instituţiile de învăţământ ar trebui să constituie preocuparea principală a statului. Din păcate, noi, profesorii, am fost şi suntem importanţi pentru stat doar la nivel de declaraţii. În realitate, şcoala n-a avut parte nici de strategii judicioase, nici de concepţii normale, nici de reforme eficiente. Ea a coborât, timp de decenii, toate treptele degradării, ajungând astăzi la un punct critic, dincolo de care nu se mai poate merge.

Timpul, 10 octombrie 2008

O nouă provocare!

2008-09-23T19:35:00.003+03:00

Azi am început a doua facultate Asistenţă Socială! Mi-a fost greu să mă trezesc şi să ajung până la universitate, dar mai greu mi-a fost să catalizez orice încercare de a comenta sau a corecta pe cei din sală.
Fiecare ştie că sistemul nostru de învăţământ nu este ideal, dar lipsa şcolii generale pe care ar putea-o demonstra abiturienţii este evidentă şi în acelaş timp şocantă.
Deşi aveam aceleaşi comentarii faţă de colegii mei de la Comunicare, acum observ schimbări în gândirea şi exprimarea lor. Sper că în curând voi simţi un progres şi din partea celor de la Asistenţă Socială.

Păcat că în pragul Zilei Profesorilor, ajung la concluzii pripite despre pregătirea profesională a cadrelor didactice din Republică, din localităţile rurale, în special. Sau Universitatea Pedagoică are să-şi revizuiască metodele de instruire? Sau probabil salariile mizere e cauza lipsei entuziasmului de a preda? Pentru protestări entuziasm s-a găsit, atunci nu e în entuziasm cauza...

Fiind întrebată la Sociologie Generală, ce statut va obţine după cel de student, o "bobocică", ruşinat a mârâit "... de director...". Păi, dragilor, dacă doriţi ca următorul vostru statut dobândit să fie de director, găsiţi în agenda Dvs încărcată, un pic de stimă faţă de profesori şi începeţi să învăţaţi cel puţin limba română. Nu provocaţi concluzii greşite despre acei profesori, care încearcă ca ROMÂN să nu fie statutul vostru dobândit prin cetăţenie, ci unul înnăscut!

De ce?

2008-09-03T20:05:00.003+03:00

De ce atunci când îţi doreşti ceva, se va găsi o persoană care sa-ţi sufle pesimism?
De ce atunci când dorinţa devine vis, se va găsi o persoană care îl va transforma în coşmar?
De ce atunci când visul devine un scop, se va găsi o persoană care să-ţi bage beţe în roate?
De ce atunci când scopul devine o formalitate, persoana devine birocrată?

Iar după ce depăşeşti birocraţia, întâlneşti invidia!

Vulturul şi Iepurile.

2008-08-28T23:20:00.002+03:00

Un vultur sta de cateva ore degeaba pe o craca.Un iepure mic vine si il intreaba: - Pot sa stau si eu ca tine, fara sa fac nimic? - Da, ii raspunde vulturul, de ce nu! - Asa ca iepurele se aseza si el sa se odihneasca. Dintr-o data apare o vulpe si-l inhata.

Morala: Ca sa stai si sa nu faci nimic trebuie sa stai foarte, foarte sus!

Keep your dream alive

2008-08-23T16:36:00.005+03:00

When God gives you a dream, He places within you or within reach, all the resources needed to fulfill it. Do you have an unthinkable, scary, absolutely wild idea that won't let you sleep? That's the way it is with dreams, especially when God is in them. They appear crazy (humanly speaking, they are crazy!). Placed alongside the triangle of logic, cost and timing, such dreams usually seem beyond our reach. They won't fly when you test them against the gravity of reality. And the strangest part is the more they are told 'can't' the more they pulsate 'can' and 'will' and 'must.' What's behind great accomplishments? Inevitably, great people. But what is in those great people that makes them different? It's certainly not their age or gender or heritage or talent or environment. It's faith! They are people who think and believe differently.

Are you dreaming about writing a book? Don't wait for a publisher, start writing! Are you wondering if all that work with the kids is worth it? It is! Want to go back to university and finish your degree? Do it. Pay the price, even if it takes years! Trying to master a skill that takes time, patience and energy (not to mention money)? Press on! Thinking about going into business? Why not? It's hard to find satisfaction halfway up someone else's corporate ladder. Without a dream and the determination to fulfill it, life is reduced to bleak black and wimpy white, a diet too bland to get anybody out of bed in the morning. So go after the quest that fuels your fire. Keep your dream alive!

by Bob Gass

Întrebare către trecut ???

2008-08-21T22:10:00.006+03:00

De câte ori ne-am gândit la cei cu care am avut de a face cândva? Câte feţe ale colegilor voştri v-au trecut prin memorie, dar fără să provoace vreun imbold de a le căuta, le-ţi lăsat în urmă ca şi pe o mână întinsă după un ajutor?

Ce fac foştii mei colegi? Îşi reallizează visele - La Sigur!

Cu o sinceră învidie pozitivă, mă bucur pentru succesele lor şi le doresc baftă în continuare...

PS: (Photo nu a cuprins pe toţi de care îmi e dor)

Rome Delayed 1 Hour

2008-08-21T17:56:00.012+03:00

Vara aceasta încă nu s-a sfârşit, dar totuşi deja este bine denumită în lista asociaţiilor mele. Dacă cineva m-ar întreba cum a fost vara aceasta pentru mine, fără ezitare i-aşi respunde că pe toţi i-am întâlnit şi pe toţi i-am petrecut.

E foarte plăcut momenul când aştepţi pe cineva la aeroport sau la gară... În acele momente de aşteptare observi lumea din jur şi înţelegi că în afară de tine mai există alte familii cu vieţile lor, cu probleme şi bucurii.

Aşteptându-mi prietena din Italia, care acum un an cum plecase la părinţii săi şi a decis să revină în Moldova pentru ca împreună să mergem la mare, am fost uimită de cele văzute. Am hotărât să fac un mic top prin care, probabil, veţi putea să simţiţi şi voi ceea ce se petrece de obicei acolo:

LOCUL 5
Cei care nu trec controlul vamal pentru că nu au bagaje, vorbesc la telefon în timp ce se îndreaptă spre ieşire. Foarte uşor deosebeşti în ei businessmani, care vin pentru câteva zile maximum. Pe ăştia, rareori, o persoană de acelaş tipar o poate întâmpina chiar în uşa ieşirii, întârziată, tot probabil, din cauza afacerilor.

LOCUL 4
Cei care trecuseră controlul vamal, îngreunaţi de bagaje, vin cu o speranţă care li se citeşte în ochi, caută prin mulţime pe cineva drag, dar apoi, chiar după minute de căutare, coboară privirile în jos şi se îndreaptă spre ieşire. Singuri...

LOCUL 3
O echipă de străini, cu foarte multe bagaje. Voioşi, bucuroşi, agreabili, dar în acelaş timp stranii. Ei sunt întâlniţi de o altă echipă de moldoveni sau la fel de străini care aici, în Moldova sunt voluntari în cadrul priectelor sociale finanţate din exterior.

LOCUL 2
O fată sau un băiat, care se întoarce din străinătate, unde a fost ceva timp, chiar nu contează acest timp, pentru că pentru cei care îl/o întâlnesc fiecare minut pare a fi o veşnicie... Astfel la întâlnire urmează săruturi, îmbrăţişări şi doar priviri în ochi, fară niciun cuvânt rostit care ar fi putut desonoriza tot universul în care se află doar ei doi...

LOCUL 1
Nu contează cine va ieşi de la controlul vamal, mama sau tata, o mulţime de copii şi bebeluşi îi aşteaptă pe fiecare. Bunicile şi buneii cu greu îi mai pot ţine de mânuţe. Copilaşii ţipă mama, mama e acolo, eu am văzut-o, dă-mi drumul... Iar atunci când mama vine i se aruncă în braţe, o îmbrăţişează posesiv cu speranţa că de acum nu va mai pleca. Ei sunt gata să renunţe la jucăriile şi dulciurile pe care mama le aduce de peste hotare, în schimb la aceea mama de care au nevoie.

Mă simţeam străină acolo. Mulţimea de copii adunată m-a dat într-o parte de lângă uşi, dar am reuşit să o zăresc şi pe prietena mea, schimbată cu mult, decând am văzut-o ultima dată...

Un pas spre Adevăr...

2008-08-03T21:30:00.004+03:00

Am fost invitată să traduc pentru un grup de misionari, care au venit în Moldova pentru două săptămâni. Deşi mi s-a spus că lucrul constă în a urma persoana pentru care traduc şi a-i ajuta să discute cu persoanele cu care se întâlneşte, nu a fost aşa.

Prima întrebare care mi-a vizitat gândurile a fost ce e misionariat? Nici după o săptămână de lucru nu prea înţelegeam sensul acestui fenomen. Ce fac oamenii care au venit de pe un alt continent? Care e scopul lor? Şi mai ales la ce le trebuie?

Dar am avut ocazia să fac cunoştinţă cu un medic, care era membru al acelei echipe. O imagine reală a unui pensionar american ce cutreieră Pământul. Un bătrân de 84 de ani. Fizicul lui nu iţi provoca nimic altceva decât o iluzie olfactivă. În primele zile când se aşeza lângă mine, îmi mirosea a naftalină. Într-adevăr un bătrân, care purta un brâu, probabil de la dureri, cu un aparat auditiv, cu ochelari mari, care nu-l opreau de la a se apropia de tine cât de posibil de aproape când vroia să-ţi spună ceva, cu mâini slabe şi reci, cu degete lungi şi osoase, ce se înfigeau în mâna mea atunci când vroia să fiu atentă.

Toate acestea nu mai lasă loc pentru a-ţi crea impresii despre mintea sau sufletul lui. Acest medic, a procurat medicamente pentru oamenii din două localităţi din Moldova care valorează cât un automobil, din cont propriu a venit aici, a diagnosticat peste 500 de oameni şi le-a oferit gratis şi medicamentele necesare pentru a le trata bolile depistate. Acei pacienţi, primordial bătrâni, erau miraţi când nu li se cereau bani pentru serviciile acordate şi mai ales, pentru medicamente. Ei nu sunt obişnuiţi cu atâta dăruire de sine şi generozitate, pe care au văzut-o şi au primit-o de la un străin, care nici limba lor nu o cunoaşte. Dar el nu s-a limitat la acestea. Pe fiecare pacient îl întreba despre credinţă şi îi arăta calea spre salvare, pocăind chiar o pacientă. Nu cunosc niciun medic căruia i-ar păsa de starea spirituală tot atât cât şi de cea fizică a pacienţilor săi. Nu cunosc preoţi cărora le-ar păsa de starea spirituală a oamenilor ce vin în biserici. Din contra, din experienţa proprie, dar şi din cele auzite, sunt medici în Moldova, care sunt indiferenţi chiar faţă de sănătatea pacienţilor, sunt preoţi în Moldova, care „scot” din buzunarele săracilor ultimii lei, pentru reparaţia bisericii, dar în aceeași zi merg la un salon de automobile de lux şi-şi procură unul pe bani cash sau transfer bancar.

Pe lângă ajutorul acordat în acele două regiuni, bătrânul a mai adus medicamente şi pentru alţi pacienţi de ai lui pe care a reuşit să-i primească în anul trecut, când a mai fost într-o misiune în Moldova.

Ceea ce ţine de echipa misionarilor şi cea de traducători, întotdeauna era atent la ceea ce se petrecea, chiar a auzit că discutam despre el, deşi stătea la o distanţă semnificativă, dacă iei în consideraţie auzul lui. La rugămintea traducătorilor, el a ţinut o lecţie despre Evoluţionism. De mirare, nu? Un creştin, misionar care vorbeşte despre Evoluţionism. De fapt, discursul său era despre lacunele acestei teorii şi Creaţionism!

Eu nu ştiu alte motive de ce acest Om mi-a rămas în suflet, decât faptul ca în Inima lui era loc pentru toţi şi toate, Mintea lui era întotdeauna limpede şi ochii luceau în speranţă că va avea ocazia să se întâlnească în viaţa de după cu încă un suflet care azi L-a primit pe Iisus ca salvator.

La acele traduceri am avut ocazia să fac cunoştinţă cu un medic de 84 de ani, un tânăr care purta în geanta sa o pungă cu bomboane, cu care îi servea pe toţi. O imagine reală a unui misionar care cutreieră Pământul pentru a vindeca oameni şi suflete...

Gânduri obosite.

2008-06-09T23:06:00.004+03:00

  E perioda de sesiune, de aceea, probabil nu scriu. Probabil, aha... ce mă opreşte sesiunea şi examenele??? În schimb am destul timp pentru discuţiile pe chat, youtube şi deja facturi impunătoare pentru telefon...


Mă omoară şi gândul la acest puiuţ...

                        biatul de el nu a reuşit nici să înveţe să latre dar a ajuns sub un liliac deja fără flori...

Multe s-au dus de lângă mine în iunie... dar sunt în aşteptarea unei vacanţe reuşite de care aş putea să-mi aduc aminte cu plăcere...

Şi mâine e examenul la engleză...

Reculege!

2008-05-26T22:34:00.008+03:00

Acum câteva zile, mai exact 20 mai, am primit un mail cu acest mesaj. Din prima, m-a amuzat, iar efectul final a fost un şoc!

Cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile ?
Oare le-am purta cu noi mereu, în poşete sau în buzunare ?
Oare ne-am întoarce după ea dacă am uitat-o ?
Am umbla prin ea de câteva ori pe zi ?
Am folosi-o ca să primim mesaje din textul biblic?
Am trata-o ca şi cum nu am putea trăi fara ea?
Oare am dărui-o ca şi cadou copiilor noştri?
Am folosi-o când călătorim?
Am folosi-o în caz de urgenţe?
Şi înca ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie să ne facem grijă că vom fim deconectaţi. Iisus a plătit deja factura…în avans !!
"Unde e Biblia ta ?"
P.S. dacă eşti creştin adevărat dă-l mai departe,nu-ţi fie ruşine.
Nu-mi e ruşine că EL zice: cine se va ruşina de Mine şi eu mă voi ruşina.

Pretind că aş crede, dar nu am nici Bible, măcar, iar când rămân fără telefonul mobil (acum ceva timp îl dau regulat la reparaţie), nu sunt eu - am nevoie de Biblie pentru a reculege!

Astăzi la Passepartout..

2008-05-22T20:42:00.005+03:00

Astăzi am avut ocazia să particip la dezbaterea "JURNALISMUL EUROPEAN, O PRIORITATE PENTRU REPUBLICA MOLDOVA".
     La acest eveniment au participat tineri jurnalişti din R.Moldova, studenţi de la universităţile USM şi ULIM, liderul MAE Anatol Petrenco, reprezentanţi ai Asociaţiei Ziariştilor Independenţi din România, secţia română a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni şi reprezentanţi ai Ziarului de Gardă.
    Doina Jela,secretar AZIR, membru com.ex.AEJ-Bruxelles, a iniţiat discuţia, vorbind despre Jurnalismul în regimuri dictatoriale. Comparând regimul Ceauşescu cu cel din R.Moldova din prezent, s-a ajuns la concluzia că presa din spaţiul românesc, care a trecut de la practica jurnalismului unei singure opinii la jurnalismul de opinie liberă, nu a reuşit să devină imparţială. Acel jurnalism de opinie liberă e de fapt atitudinea jurnalistului, ci nu a publicaţiei, Tia Şerbănescu fiind menţionată ca exemplu a opiniei libere, care în practica sa a refuzat salarii mari în favoarea publicării OPINIEI LIBERE.
    În acest context au fost enumărate principalele probleme cu care se confruntă jurnalistii în R.Moldova cum ar fi accesul la informaţie, libertatea exprimării, şantajul, corupţia, chiar şi numărul mic de bărbaţi în jurnalism, despre care a vorbit Victoria Bulicanu, lector superior ULIM, Facultatea de Jurnalism şi Comunicare Publică; a fost prognozată şi soarta celor de la Hyde Park în caz că li se oferă azil în Cehia.
    Spre final a fost lansat volumul Cartea Foametei, de Larisa Turea, apărută la Editura Curtea Veche din Bucureşti. O carte despre Moldova Sovietică, despre foamete şi canibalism şi nu în ultimul rând soarta supravieţuitorului acelui regim, scrisă din perspectiva unui jurnalist-scriitor, şi nu a unui istoric. Bibliotecii Naţionale i-au fost oferite patru volume Cartea Foametei. Doina Jela a mai completat resursele Bibliotecii Nationale cu patru volume intitulate O noapte atât de lungă. Apogeul regimurilor totalitare semnată Stephane Courtois, în traducerea Doinei Jela. Această lucrare nu e altceva decât o analiză a apogeurilor sistemurilor totalitare fasciste şi comuniste.

    Evenimentul a avut loc cu sprijinul financiar al Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare al Fundaţiei Soros-Moldova.

New start.

2008-05-21T20:41:00.000+03:00

Ar fi trebuit să încep cu ceva pozitiv, cu unele aşteptări de la acest Blog, poate chiar introducere în tematica care urmează să fie abordată pe aceste pagini... apropo de tematică, încă nu ştiu ce-mi va reuşi să postez. Sigur că vor fi comentarii multe multe - asta îmi place să fac, dar şi recenzii amănunţite.